de IonMuresan Brusc s-a-nserat. În sfeșnic lumânarea Pocnind se-aprinse singură, din nou. Trei zile l-am vegheat sub răsuflarea De somn ce-n somn e somnului ecou. Și între pleoape strâns țineam mormântul: Roșie stâncă spartă-n sur dreptunghi. Romanii-ntre măslini dormeau urându-l, Stând ghemuiți cu capul pe genunchi. La vremea cântului de miruire, Ne-am pus cenușă-n cap … Continue reading Înviere